Concursul

Text: Cristi Chira
Foto: Cipri Stoica

Plecam din cluj sambata dimineata tarziu, foarte tarziu, nici nu credeam ca mai ajungem la timp.Drumul mizerabil Luna-Baisoara( multumim Bechtel) ma face sa conduc prudent;dupa o ora ajungem in statiune;frigul ne ia in primire de la primul pas.Prieteni peste tot pe la masini prin jurul cabanei ocupati cu echiparea,inscriere a, pupaturi...ne punem la povesti la un ceai, startul mai poate astepta.



Pe la 11 ne adunam totusi pe partie sa pornim in cursa( ce interesant suna-cursa). Am venit hotarat sa fac o plimbare pe skiuri in compania prietenilor, sa povestim,mai pozam, sa ne bucuram de week-end,de iarna,de vremea buna ce se anunta.Cand vad atata lume cu ski de tura la un loc, cand simt energia si forfota concurentilor astept nerabdator sa pornesc in primul meu concurs( si frigul ma cam impinge sa nu stau) 3-2-1-start puhoi de "clantanituri de legaturi",o masa de schiori se arunca in sus spre partie( deobicei in jos).Ce senzatie ciudata ma ia pe sus,ma impinge inainte cu toata viteza (abia il mai aud pe Mako in spate- stai ma unde te grabesti?) Acum stiu nu pot sa stau,sunt in concurs,sunt dus de val,atmosfera e nemaipomenita( oare cum e la un maraton cu sute sau mii de participanti? ...)

Treptat multimea se rasfira, urcusul se simte, imi gasesc un ritm cei drept cam alert dar merge.la intrarea in padure un organizator face poze(sa ne identifice mai usor daca ne pierdem prim munti-glumesc) .Incerc sa tin ritmul dar e un pic cam tare pentru mine;realizez doar acum ca nu m-am antrenat deloc,nu stiu cum sa ma echipez(deja fierb) nu am idee ce e aia tactica de concurs.nu imi cunosc organismul,oare pot sa merg asa incontinuu fara pauza,fara sa admir peisajul, fara sa ma uit prin jur ...mai o poza ,mai o gluma, ce traseu e asta?



Urc din greu, ma mir ca ma tin puterile,il ajung pe Mihnea;mai respir un pic;trec in fata si realizez ca nu pot povesti din mers, nu am suflu sa urc si sa vorbesc in acelasi timp( cum credeam) urc.Inainte de ultima panta de pe Buscat un organizator ma intreaba "mai sunt in spate?"-ce inspirat e asta ce incurajare pentru mine;ma ambitionez-trag la deal, traseul e superb; il cunosc bine;am "scormonit" de multe ori cu prietenii muntele asta in toate anotimpurile. O silueta apare si dispare printre brazi,hopa mai ajung din urma unul,nu-i rau! dupa o vreme depasesc; imi place; un pic altfel ca la auto, dar mult mai civilizat,oamenii trag dreapta si nu maresc viteza. Vine si zona de platou al Buscatului parca-i mai bine dar ce frig e si trage si vantul; ceata; ce vreme.... ce caut aici? halo nu e nimeni pe aici unde ati disparut cu totii Se ridica putin ceata si vad multi concurenti in fata la cativa zeci de metri-imi da aripi-hai ca pot si altii se chinuie pe aici pe vremea asta. Prima "descalecare" la telescaunul de pe Buscat;mainile ingheata rapid;ma grabesc.Nu mai inchid legaturile si cobor, ce senzatie, parca sunt prima oara pe skiuri,musculatura incordata,schiez jalnic nu ma vede nimeni, nu ma vad nici eu.... coborare usoara mai trag sufletul,,cine stie ce o sa ma mai astepte.

La Sesul Cald ii ajung pe Laci si pe Claudiu, punem pieile repede, dam la deal pe drumul militar imi caut un ritm; merge; ma tin dupa Laci( pastrez distanta regulamentara) Oare cum e sa ai crampe musculare in timpul unui astfel de concurs? nu vreau sa stiu-dar parca ma astept la ele in orice clipa.Cand ma simt si eu ok cat de cat, surpriza: Laci descaleca-jos pieile.Nu-mi vine sa cred! il intreb de vreo 3 ori( cred ca l-am enervat) abia acum incepe distractia; o prima proba tehnica; ma stoarce, ma enerveaza parca-mi vine sa pun la loc pieile da astea-s regulile; trec de bifurcatia traseelor( incepatorii fac stanga) si incep sa alunec usor--wow ce fain; nu mai dau din bete! super; ocolesc un bradut prin viteza si zbang... trag o tranta zdravana la un hop mai pronuntat pe care nu il vad sunt ocupat cu alunecarea ( legaturile sunt defacute) Ma adun rapid si-l ajung din nou pe Laci la a 3-a "descalecare" pornesc sustinut in urcusul pe Muntele Mare; nu-mi permit nici un respiro; oare asa e la concurs? habar nu am dai-inainte.



Stiu cam pe unde sunt dar nu vad nimic. imi sterg sudoarea de pe fata dar surpriza sprancenele sunt inghetate bocna la fel si parul si banderola. Pe la jumatatea pantei ma depaseste Laci si nu-l mai vad decat la cabana;trebuie sa fac o pauza sa beau ceai sa iau ceva dulce sunt epuizat si am inghetat; ce loc mi-am gasit- unde sufla vintul mai tare iau gore-texul ma depaseste unul si dupa citiva metri dispare in ceata;energizantul isi face efectul, prind puteri, lumina filtrata de nori e stranie dar superba; merg pe plat si nu e nimeni in jur, tipenie; iar descalecam; oare cat or sa mai tina pieile astea? Cobor, mai odihnesc plamanii dar picioarele nu, sunt prea incordate; ce ciudat nu simt placerea coborarii ii bai iar am uitat desfacute clapele si legaturile;dau viteza si ajung ceva oameni la un nou punct de montare a pieilor; alimentez rapid cu energie-alta viata; dar pieile nu se mai lipesc; le vorbesc frumos; ma asculta.

Pornesc,depasesc citiva schiori linistiti,cred ca sunt de la tura scurta.Ajung la un nou post iar descalecam ..m-am saturat de atatea opriri! parca prea dese; coborare usoara ma grabesc...spre ce? nu vad unde trebuia sa punem ultima data pieile incepe urcusul pe Pietrele marunte, ceata; ma chinui intr-un tirziu realizez ce prostie fac- ma opresc, pun pieile( prea se apropie cei din spate iar eu nu inaintez deloc) Urc rapid, sus iese soarele;in sfirsit o coborare pe lumina mai vad cite ceva; peisaj superb-- brazii garboviti de nea imi ademenesc privirea; cobor usor trec din nou pe la sesul cald, depasesc 2 schiori( nu o recunosc pe catalina);aici incepe greul proba tehnica; nu am inteles ce au vrut sa zica la explicatiile din cabana inaintea startului dar acum pricep, nu o sa uit.Schiez de ma dor mainile aplic toate tehnicile stiute si exersate in 30 de ani de ski tot degeaba, inaintez ca un melc, sunt varza.; din spate se apropie iliuta; nu se poate sa ma dau batut acum pe final; nu stiu cat mai e da trebuie sa tin ritmul;E soare, gata cu ceata, gata cu frigul dar gata si energia mea...toata, doar vointa de a incheia cursa mi-a ramas. Apropo de cursa eu cu cine concurez? doar cu mine sa vad ce pot sa ma descopar; ideea e sa ajungem amandoi deodata la finish sa nu ma adune astia cu farasul de pe drum.

Dau din bete cat pot,nu mai simt mainile doar o durere; in fata un tip sta la soare, se bronzeaza... asta da week-end liniste ,tihna relaxare... nu ce fac eu! la un moment dat tasneste si dispare dupa brazi cu o viteza de invidiat( cred ca are baterii solare)
gata si cu proba tehnica incepe coborara mult asteptata dar nu gust, sunt cu muschii beton, nu ma mai asculta, nu-mi tihneste; dau viteza ,portiunea finala o parcurg cu energie din afara ca in mine nu a mai ramas nimic; vad banerul de finish aud voci, incurajari, hai hai ...asta fac de cateva ceasuri voi unde erati?si ....gata ma opesc! nu-mi vine sa cred ca s-a terminat; stau ca un tamp in varful partiei;sunt ud tot, epuizat si nu stiu ce sa fac ( doru iuga ma trimite la cabana sa nu ma racesc) il astept pe mihnea dar parca numai nu mai vine; oare ma mai tin picioarele sa cobor partia asta, om vedea; prea s-a terminat brusc totul; am functionat ca un robot si nu gasesc butonul off.

Treptat imi revin, cobor povestesc cu mihnea, e ok Am terminat primul meu concurs ce ciudat, parca am fost in transa 3 ore 45 min Nu stiu daca imi plac concursurile, inca nu-mi dau seama, sunt prea mic pentru asta; aud ca primul a ajuns in mai putin de 2 ore ....e tot OM vreau sa-l vad cum arata?!!!

Toata dupa masa si seara am petrecut-o in compania prietenilor si ne-am simtit excelent cu totii Asta da , asta imi place si pentru asta am venit la Baisoara; partea cu concursul cred ca am luat-o prea in serios acolo pe zapada, poate a fost o mica ....scapare.

O alta relatare de la "Cupa Muntele Mare 2010" gasiti aici: http://cipris.ro/cupa-muntele-mare-la-schi-de-tura-editia-a-5-a/

RT: Chemarea Belioarei

Pentru ca la Cupa Muntele Mare am mers in ritmul nostru de melc si ca nu am avut rucsacii cei mari si grei, tura de 22 km. nu ne-a obosit. si nici gerul nu ne-a suparat, caci aveam "ace pentru cojoacele lui"!
Ne-a suparat cerul ca nu ne-a permis sa facem poze. Pentru aceste motive si pentru ca duminica dimineata vremea era ''revoltator de frumoasa" ( expresie ce o folosea un amic referitor la unele fete/ femei :-) ), pe la ora 10 si ceva ne-am echipat brusc sa plecam spre "muntii de langa noi".




La 78 km de Cluj, dupa ce am parasit valea Ariesului cotind la dreapta pe valea Posaga, l-am parcat pe Max (in curand isi va avea si numele pe numar de CJ , cum il avea si mai are TOM!) la Gura vaii Belioara. Langa locul in care (Ciprian si Arnold erau cu noi) un nene ne soma vehement intr-o iarna sa nu dormim "in panzele alea" ci sa ne ducem in casa lui in care ne facuse foc si ne spunea ca nu ne cere bani ! Si vazand ca "nebunii" nu-l asculta, a incheiat asa: "No binie, da sa nu va gasesc tzapeni la diminiatza !"
Am urcat cam o treime pe vale (macadam fain acum si multe case de vacanta in constructie) si apoi am cotit la stanga in urcus spre Dealul Bilii. Am continuat apoi pe el si pe poteci pe curba d enivel pana unde se intalneste cu "pieptul" Scaritei, coborand spre dreapta, intalnind poteca -acum marcata- care coboara de pe Sesul Craiului pe La Mateoaie (Dan si Dia, dar si alti cativa, stiu ce vrrbesc. Ea ne-a condus ca de atatea alte ori la obarsia vaii Belioara, unde izbucul acesteia era prezent.
Din pacate, in ultima ora cerul s-a innorat, pedepsindu-ne pentru plecarea tarzie spre munte. Va invitam sa vedeti catva imagini. Si va anuntam ca mai avem de mers de cateva ori in anul asta in acea zona, asa ca va vom invita sa vedeti locuri de genul Dealu Mic si Dealu Mare pe care unii ne-ati insotit in toamna, afalate in vecinatate si a acelui simplu deal" care e Dl Capatanilor si ale carui frumuseti ni le-a dezvaluit Dan in ultima proiectie a "stagiunii de toamna".

Dinu si Marlene

5 ani de CAR Universitar!!!

Asadar azi, 25 ianuarie 2010, am sarbatorit 5 ani de la infiintarea CAR Cluj Universitar. In seara asta am fost la localul Grappa la sarbatoarea asta vreo 60. Nimeni nu poate sti exact cati, caci unii veneau, altii plecau. Cred ca ati fost fiecare la fel ca mine; emotionati si mandri cand am ridicat cupele cu sampanie. Stim ca ar mai fi venit si altii, dar n-au reusit. Eugen ne-a trimis din HD mesaj de simpatie, felicitare si de regret ca nu poate fi langa noi. Voichita mi-a trimis sms sa vi-l comunic, dar nu am mai cerut liniste sa vi-l citesc. Le multumim! Cred ca toti au fost in gand langa noi! Pe toti v-am simtit langa noi, mai ales pe fetele ce-s acum cu masterate, departe de tara: Cristina Clain (Franta), Petronela (Scotia), Mara (Finlanda). La fel cei care ati fost in ture si tabere si cei care macar pe lista de discutii ne mai aratati din cand in cand ca nu ne-ati uitat.


Mai multe imagini aici.

Suntem acum 100 de oameni in CAR Cluj Universitar!!! In urma cu fix 5 ani eram vreo 15. Dintre cei de atunci mai sunt intre noi: Cozmin, Mihai, Simona, Cristina Pogacean, Laci, Alin Corha, Flaviu. Repet ce am spus in seara asta: existenta acestui Club i-o datoram lui Cozmin! Eu am vrut doar sa-l ajut; initial nici n-am vrut sa ma inscriu in CAR, aveam motive personale, dar am trecut apoi peste ele vazand entuziasmul si "demarajul". Ma bucur ca in ultima vreme, Cozmin a redevenit mai prezent; chiar si locul de intalnire din seara asta i-l datoram lui.

Repet ca nu avem scopul sa crestem mereu ca numar, dar nu vom refuza pe nimeni dintre cei care vor dori si in viitor sa ni se alature.

Aniversarea din seara asta a fost inca o dovada ca acest Club (nu-mi place cuvantul sectie!) exista cu adevarat, nu doar pe hartie. Turele de munte de toate genurile, pe toate gusturilesi in toate anotimpurile pe care le facem in grup de 3- 5 sau de 15-25 si blogul, lista de discutii, proiectiile ce le facem, dovedesc in permanenta ca suntem adevarati prieteni ai Muntelui si suntem prieteni intre noi.

La Multi Ani CAR Cluj Universitar !
La multe ture pe schiuri, pe poteci, pe trasee verticale !
La Multi Ani CAR !
Dinu Mititeanu

Revelion pe Valea Sambetei

Nu stiu daca si-a propus cineva sa scrie un RT mai amplu si complet despre tura de revelion de la Sambata dar nu va fi foarte usor. Probabil ca daca ne-am spune mai multi dintre noi impresiile ar fi de ajuns ca ceilalti colegi sa inteleaga cum a fost tura :) .

Cum mi s-a parut mie? Foarte fain!



Am facut parte din primul grup care a ajuns la cabana in 28 (Eu, Delia, Alina, Catalin, Tibi si apoi Ioana, Cristina si Claudiu). Aveam de gand sa profitam de cat mai multe zile si sa le petrecem sus, pe munte. Am fost norocosi pentru ca in ziua de 29 am avut vremea cea mai frumoasa din toata saptamana. Sus pe creasta a fost vant dar am avut parte de soare, iar zapada a fost mai buna, Catalin si Tibi chiar au facut cateva coborari pe schiuri. Cristina si Ioana au urcat pe Cheia Bandei au continuat culmea pana in creasta principala si apoi au coborat prin Fereastra Mare.



Eu cu Delia si Claudiu, in drumul spre Fereastra Mare am gasit un horn/culoar semiinghetat pe versantul nord estic al Vf. Slanina, arata foarte fain si ne-am hotarat sa-l abordam. S-a dovedit a fi un traseu foarte frumos care ne-a scos la 20 m de varful Slanina. Eu zic ca merita incercat... nu stiu daca are vreun nume sau daca a mai fost urcat.



In 30 am simtit un pic oboseala si nu ne-am mai trezit cu noaptea-n cap. Pe la pranz am plecat totusi sa incercam urcarea prin Fereastra Mica a Sambetei impreuna cu Adi Valean si Oana. Vremea a fost mai urata, a batut vantul mult in cursul noptii si a format cateva placi de vant care ne-au dat un pic de gandit si am decis sa ne intoarcem. Inapoi la cabana m-am bucurat sa intalnesc trupa CAR completa. Misunand de colo colo incepeam sa creem atmosfera placuta de sfarsit de an intre prieteni.



Pentru 31 decembrie o parte din grup avea in plan sa urce spre Moldoveanu, vremea insa nu a vrut sa tine cu ei. De dimineatza viscolea si vizibilitatea era redusa. Totusi, nu am stat in cabana, cu Delia si Claudiu am ales un traseu mai scurt dar mai palpitant: muchia nordica a Vf. Slanina. Echipati corespunzator cu corzi, pioleti, coltari, casti am accesat muchia pe primul culoar dinspre aval (nu cel descris in cartea lui Beleaua). Au urmat apoi portiuni mai expuse unde nu prea aveam la ce sa asiguram dar si zone frumoase cu catarari mixte si unele chiar aproape verticale.In spatele nostru au venit o bucata si Mihai cu Mihaela, dar au considerat ca au intrat cam tarziu in traseu si au decis sa se retraga. Am ajuns pe varf pe viscol, dar a meritat din plin, traseul e foarte fain. Pe Slanina am facut poza cu o bucata de slanina infipta in piolet, ne-am amuzat un pic si am pornit la vale cu graba sa prindem prima masa de revelion :) .


Linia traseului de pe Muchia Slanina

Nu stiu cu certitudine pe unde au fost ceilalti dar de sus de pe muchie am vazut multe furnicutze CAR-iste urcand si coborand spre Fereastra Mare :) . A urmat apoi o seara faina intre prieteni si mica petrecere de anul nou care pe alocuri a fost un pic disturbata de muzica nu chiar pe placul tuturor a unui grup din Craiova. Cu sampanie si voie buna am incheiat ultima si cred ca cea mai faina zi din 2009.



1 Ianuarie ne-a intampinat cu ploaie, zapada s-a topit in jurul cabanei si numai sus pe creasta parea ca a mai nins putin. Pentru mine a fost zi de pauza, altii si-au croit drum printre picurii de ploaie spre Piatra Caprei. Seara, in cabana, am jucat jocuri de cabana. Jocul "Mafia" in 23 de persoane e chiar interesant :) , apoi in sala de mese am redescoperit talente ascunse: Serghei si Stefan cantand la chitara... acum stim ca avem si chitaristi printre cei 100 de membri ai clubului.



Prognoza nu a fost buna nici pentru data de 2 asa ca am renuntat la planul initial sa ramanem pana in 3 ianuarie la cabana si am decis sa coboram. Parasesc ultimul cabana parca ramasa trista.

Ce a lipsit? Probabil ca ar fi fost bine ca intr-una din zile sa facem o tura comuna, toata trupa, poate chiar cateva exercitii de oprire in piolet, legarea in coarda si alte cateva tehnici de iarna. Imi pare rau ca nu am propus acest lucru acolo, probabil ca lipsa de zapada ne-a taiat avantul pe care-l aveam inainte de tura si ne-a dezorganizat un pic. Oricum, acum am avut ocazia sa cunosc zona mai bine si am in plan sa o revizitam cat de curand pentru ca sunt multe locuri faine de vazut, de urcat sau de schiat.

Sa ne revedem cu bine in ture (cu zapada sper) :-) .

Mihnea P.


Alte relatari si/sau imagini:

Mihai C.

Serghei

Cristina Pogacean

Ioana Sarbu

De la -20gr.C la ploaie torentiala!

Cam asta anuntau prognozele, dar nu credeam ca va fi chiar asa! Acum-
dupa doua zile de schi de tura si doua nopti in cort pe -20gr.C si
alungati apoi de ploaie spre casa in a 3-a zi, ne miram de exactitatea
previziunilor ! Ciudat inceput de iarna ! Zeci de sosele blocate, sute
de masini ramase in viscol zeci de ore. Toate astea ne dadeau sperante
ca vom gasi zapada la munte. Noi ne orientasem spre muntii din nord,
unde nu au fost sosele inzapezite, banuiam deci ca a nins linistit, ca
vom gasi atata zapada cata ne trebuia pentru o drumetie pe schiuri.
Am ajuns duminica 20 decembrie seara in Carlibaba. Planul era sa
parcurgem in 3 zile pe schiuri si cu cort, un circuit in jurul vaii
Carlibaba. Il mai facusem si vara si pe schiuri ! Doream sa urcam si sa
mergem pe Obcina Tibaului pana langa granita si sa ne intoarcem pe
Obcina Mestecanis.




Continuarea relatarii, o gasiti la:
http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/01-articole-recente/de-la-20-gr-c-la-ploaie-torentiala

Dinu Mititeanu

SOS revista "Romania Pitoreasca"

Multi dintre noi, cei care iubim muntii, in afara de relatarile si
fotografiile de pe internet, eram abonati sau cumparam si revistele de
munte tiparite pe hartie: Muntele, Muntii Carpati, Alpin Info, Alpin
Extrem, Knox, Anotimpurile Muntelui, Dincolo de Usa si altele, care din
pacate au murit pe rand. A continuat sa apara fara intrerupere din 1972
(desi cativa ani doar ca ziar !). Mai exact s-a incapatanat s-o tina in
viata Mihai Ogrinji, ajutat de cativa ani de un entuziast alpinist
veteran- Mihai Vasile. Nu e revista doar pentru alpinisti si
montaniarzi, dar nici noi nu suntem doar montaniarzi. Mai exista in tara
asta si alte frumuseti care merita cunoscute, vazute, care merita a fi
aparate de agresiuni si poluare.



Dar am primit semnale ca si RP e in pericol ! Daca pentru primele 6
luni ale lui 2010 nu se vor abona minim 500 de romani, va sucomba si
Romania pitoreasca. Revista despre care multi nici nu stiu ca mai
exista, tirajul a scazut dramatic, la chioscuri nu se mai difuzeaza de
cand Rodipet-ul a fost pus pe butuci !
Cei care doriti sa ajutati la reanimarea revistei , o puteti face
abonandu-va. 39 lei pe 6 luni sau 78 lei pe 12 luni. Abonanentele se
pot face doar trimitand banii prin mandat postal pe adresa::

Mihai Ogrinji - la redactia revistei "Romania Pitoreasca"- str.Ghiocei
nr.30, bloc 30 C, sc.B ap 55 cod 020571, sector 2 Bucuresti (tel.021-211
08 77 ).

Cei care va veti abona, veti primi chitante individuale. Dar e de dorit
ca cei care puteti, sa cereti a se expedia 2-5 exemplare la aceeasi
adresa. Pentru ca unii din colegii mei de club isi schimba periodic
adresele si pentru ca unii nu au cutii postale adecvate, voi primi eu
lunar coletul cu reviste si le difuzez la intalnirile/ proiectiile
saptamanale.

Cu speranta ca vom dovedi si prin abonamente la Rp ca iubim Muntele si
Frumosul,
si cu urari de Sarbatori Fericite si vacanta placuta,

Dinu Mititeanu

Planul de activitate pe anul 2010 - CAR Sectia Univ. Cluj

Ianuarie
31.12 – 3.01 – Revelion 2010, la Cabana Sambata in Muntii Fagaras - Contact: Cristina Pogacean (pogaceancristina(la)yahoo.com)

Februarie
12-14 – Memorial Alexandru "Cuxi" Serban: initiere in ture de iarna , ture pe schiuri si bocanci, utilizarea pioletului si a coltarilor, cautare cu DVA si salvare din avalansa etc. in Muntii Retezat, Cab. Gentiana – Contact: Dinu Mititeanu (dinum(la)cluj.astral.ro)
26-28 - Tura pe schiuri: Racatau, Creasta Dumitreasa, Muntele Mare, Baisoara – Contact: Laci Hermann (laszlo.hermann(la)gmail.com)

Martie
5-7 – Creasta Pietrei Craiului sau o portiune din Creasta Fagarasului (grup de 6-8 persoane, cu experienta de iarna) – Contact: Dinu Mititeanu
13-14 – Tabara de initiere in ture de iarna (montarea si utilizarea cortului, ture pe schiuri si bocanci, utilizarea pioletului si a coltarilor, cautare cu DVA si salvare din avalansa etc.), Muntii Rodnei si Maramuresului cu baza in Pasul Prislop – Contact: Dinu Mititeanu
25-28 - Creasta Rodnei - pe bocanci si/sau schiuri de tura – Contact: Dinu Mititeanu

Aprilie
10-11 – Tabara de escalada, editia de primavara – Contact: Mihai Constantinescu (mihaita_co(la)yahoo.com)

Mai
14-16 – Tura in Fagaras, zona Negoiu – Contact: Mara Constantinescu (constant_mara(la)yahoo.com)
21-23 – Tura in Muntii Maramuresului cu baza in Valea Repedea (ziua 1: spre Pop Ivan pe la narcisele de pe Tomnatic si ziua 2: spre Vinderelu si Farcau) – Contact: Dinu Mititeanu
29-30 – Maraton prin Apuseni: zona Muntilor Gilaului pe distanta de 42 km – Contact: Cozmin Ardelean (a_cozmin(la)yahoo.com)

Iunie
4-6 - Hoinari prin Cheile Bicazului, trasee mai putin umblate din chei si zona adiacenta - Contact Titus Hen (titus.hen(la)kosarom.ro)
10-13 - Traversarea Apusenilor pe bicicleta: Valea Draganului, Com. Lunca Visagului, Lacul Floroiu, Vf. Poienii, Padis, Cab Vartop, Vf. Curcubata Mare, Vf. Gaina, Bulzestii de Sus, Baia de Cris, Branistea – Contact: Cristina Pogacean

Iulie
10-17 – Alpinism clasic in Piatra Craiului si Bucegi – Contact: Dinu Mititeanu

August
21-28 – Fagarasii mai altfel: zona Sambata-Urlea-Dara (picioare si caldari nordice si sudice) – Contact: Dinu Mititeanu

Septembrie
10-12 – Tura in Muntii Lotrului: Sadu, Masa Verde, varful Prejba, stana din Dudurugu, Voineagu Catanesei, Sterpu, Sfarcasu, Parcalabu, Caineni – Contact: Mara Constantinescu

Octombrie
9-10 – Tabara de alpinism si escalada, editia de toamna – Contact: Mihai Constantinescu
22-24 - Ceahlaul in culorile toamnei, ture prin chei, pe jgheaburi si polite - Contact: Titus Hen

Noiembrie
27-28 - Tura "In Memoriam Radu Crisan"- circuit de doua zile cu o noapte in corturi pe dealurile care "imbratiseaza" valea Sohodol, afluent de dreapta al Ariesului, pe unde ne-a insotit si Radu in noiembrie 2005 - Contact: Dinu Mititeanu

Proiectie: "Chiulind de la Scoala"

Dragi Prieteni,

Sectia Universitara a Clubului Alpin Roman va invita marti 8 Decembrie, la ora 20.10 la proiectia cu fotografii "Chiulind de la Scoala". Timp de 40 minute , veti putea viziona o serie de iesiri-escapade din diferiti munti, imagini selectate din turele in care Dia Somogyi ar fi trebuit sa fie la cursuri, intalniri de proiecte, dar in care a preferat sa fie pe Munte. Proiectia va cuprinde practic -in aproximativ 250 fotografii- chiulul de la scoala in anul universitar 2008-2009, din octombrie pana in iunie. Proiectia este realizata si prezentata de colega noastra Dia Somogyi.

In incheiere, colegul nostru Dan Tautan va prezenta o scurta proiectie de aproximativ 10 minute intitulata "Un Simplu Deal", in care va surprinde imagini dintr-o tura in Muntii de langa Noi.

Proiectiile vor avea loc ca in fiecare marti seara, la ora 20.10 in Amfiteatrul "Gh.Bilascu" al Universitatii de Medicina si Farmacie, aflat langa Casa de Cultura a Studentilor, pe latura dinspre dinspre Clinicile Universitare. Intrarea se face pe langa mesele florareselor si apoi pe langa gardul Clubului Karma.

Aceasta proiectie marcheaza incheierea “stagiunii” de toamna 2009, prezentarile urmand sa fie reluate anul viitor incepand cu data de 2 martie.

Va asteptam cu drag!

weekend mai lung prin Buila Vanturarita 27 nov-1 dec

Dupa mai multe discutii legate de unde sa mergem in weekedul asta prelungit, a venit Mihnea cu ideea sa facem o tura pe langa casa lui, in Buila Vanturarita, cel mai mic parc national din Romania, situat in sudul Muntilor Capatanii...asa ca ne strangem 9 oameni dornici sa descopere o particica din frumusetile Builei: Raluca, Mirela, Stefan, Mihnea, Claudiu, Serghei, Simi, Dodi(colegi de-ai lui Mihnea) si eu.
Ajungem vineri seara acasa la Mihnea, in Rm.Valcea, asteptati cu mancare calda si foarte gustoasa, iar dupa un somn bun pornim sambata de dimineata spre Buila. Lasam masinile pe un drum foresiter, la cativa km de schitul Pahomie si incepem sa urcam prin padure spre Brana Caprei.
Trecem pe langa niste pereti din calcar inalti, foarte spectaculosi, ce ofera o varietate de trasee de alpinism, pacat ca acestea nu sunt foarte multe. Pe Brana Caprei ne bucuram fiecare de frumos, de salbaticie, de libertate, Raluca exteriorizandu-se cel mai original...
Strabatem Cheile Cheii, de care eu raman impresionata, datorita frumusetii salbaticiei lor: stanca impunatoare, apa limpede si extrem de rapida, aerul pe care nu te mai saturi sa-l respiri...
Dupa cateva ore de mers si opriri sa admiram privelistea de care parca nu ne mai saturam, ajungem la cabana Cheia.

Mirosul de peste si alte mirodenii de pe langa cabana ne fac pofta si gustam si noi cate ceva din ce avem fiecare, cu gandul sa ne refacem fortele pentru niste trasee de catarat. Mergem la
Peretele Santinelei, aproape de cabana, unde reusim fiecare sa ne cataram putin pana ne prinde noaptea.
Ne punem la foc unde se creeaza o atmosfera foarte calda si prietenoasa, cu un cabanier ospitalier si amuzant, unde ne intindem la povesti pana ne alunga ploaia.
A doua zi, duminica, pornim devreme cu gandul sa facem o bucata mai salbatica din creasta. Urcam pe niste serpentine prin padure, iar cand ajungem pe creasta avem parte de o priveliste superba: Fagarasii in toata splendoarea lor..( cum spunea si Mihnea, se pare ca am fost cuminti ca sa meritam un astfel de cadou..;)
Portiunea asta de creasta e foarte salbatica, slab marcata, din cauza jnepenilor care cresc ca la ei acasa si care nu pot fi taiati pentru ca e parc national, la care se adauga multa stancaraie cu cateva zone de catarare usoara. Prin jnepenii inghetati sau pe deasupra lor, reusim sa ajungem la zona cu marcaj de unde nu mai avem mult si ajungem pe Vf. Vioreanu si mai apoi
Vf. Vanturarita, unde ne intalnim cu un calugar si inca un baiat de la schit, care parca zburau pe munte. Incepem sa cobram din Saua Stevioara si cu putina munca de orientare ajungem pe valea buna, ca de acolo sa o luam pe noapte, prin padure si sa ajungem la schitul Pahomie si de acolo la masini.
Ajunsi in Valcea suntem primiti ca boierii cu mancare calda si prajituri de catre parintii lui Mihnea.
Luni ramanem doar 4: Simi, Dodi, Mihnea si eu si hotaram, dupa ce dam cu banul, sa mergem la un perete cu trasee de escalada, aproape de Cheile Bistritei, chiar la drumul care urca la Manastirea Arnota, oprindu-ne inainte sa vizitam si Muzeul trovantilor din Costesti.
Marti, avand mai putin timp la dispozitie, vizitam Casa Memoriala Anton Pann si Cascada Lotrisor, ca dupa aceea sa ne intoarcem spre casa, pe noua autostrada :D.
In concluzie, un weekend mai lung foarte reusit, cu vreme buna, trasee spectaculoase, oameni faini si gazde de nota zece...




Numa' bine si sa ne revedem in locuri faine
Delia

In Memoriam - Radu Crisan

Radu a plecat dintre noi. Mult prea devreme pentru viata pe care o avea in fata, pentru noi care am pierdut un prieten, pentru munte ale carui carari o sa-i duca dorul. Prietenii ii spuneau Zapacitu', pentru ca era vesel si aiurit si ne facea sa radem. Felul lui energic de a fi si pasiunea care o avea pentru munte ne facea intotdeauna sa vedem in el un om sincer cu care era usor sa legi o prietenie. Cand l-am cunoscut imi povestea pe tren ca lucreaza, si eram destul de mirat ca totusi a inceput destul de repede acest lucru, apoi mi-a zis ca lucreaza ca sa-si poata lua costumul mammut de trei straturi. Nici nu stiam atunci ce inseamna asta, tot ce am retinut este ca lucreaza ca sa adune echipament ca sa mearga pe munte. Aceasta e pasiunea pe care am vazut-o la el la fel de puternica tot timpul cat l-am cunoscut.

A fost un om sincer si frumos, cu care era o placere sa cutreieri cararile muntilor si sa vorbesti. Un prieten care ne-a impartasit visurile si turele dorite si care ne-a sfatuit mai apoi ce echipamente sa ne mai cumparam. Va fi mereu prezent in gandurile noastre si in inima muntelui pe care l-a iubit. Cred ca toata lumea care l-a cunoscut si a iesit intr-o tura cu el ii va simti lipsa.

Odihneste-te in pace, Radu Zapa', nu te vom uita niciodata!